INTUNECIMEA VIOLENTA A CLIPEI TRAITE

ș a m d ...

Ce poti spera atunci cand postasul iti aduce un plic in care ar trebui sa se afle decizia   cu privire la proces. Iei plicul galben, semnezi pentru el in carnetelul cu pagini soioase, acolo unde vezi semnaturile lui dali, ernest bloch sau gellu naum, il saluti pe postas, acesta mormaie ceva pe sub mustata deasa, in care se afla frimituri de paine si gandaci de bucatarie, se urca pe bicicleta din plastic, cu roti ovale, a fost rugbist te gandesti, se pierde printre gropile strazii proaspat reparate. Nici nu iti amintesti daca fusese femeie sau barbat. Purta totusi fusta, avea pantofi cu tocuri, ba nu, era descult, ba avea si sani, undeva pe spate vazuse parca trei protuberante. Posta romana, s-a ales praful de ea, este concluzia ta si te duci in bucatarie sa desfaci plicul. Realizezi ca nu ai bucatarie decat lunea, cand trei tineri bine facuti ti-o monteaza dimineata la prima ora si ti-o lasa pana la miezul noptii. Doar atat poti sa iti permiti din salariul de professor. Te duci in sufragerie, inspectezi cana de cafea de pe masa, amesteci mucigaiul si zatul cu putina apa fierbinte, iti aprinzi o tigara. Sau vrei sa iti aprinzi o tigara, iti rade in nas pachetul gol. Hohotele pachetelor goale de tigari -  de la rasul negru, bolnav al pachetului de carpati pana la cel cristalin, erotic al pachetului de slims. Nu poti bea cafea fara tigari, era prima lege a fizicii postnewtoniene. Te imbraci fara niciun chef, iesi pe poarta casei, vezi un cortegiu funerar, trei insi, iar a murit vreun scriitor sau actor, in fata merge o taranca dolofana, care poarta pe cap sicriul, in spate un preot in bluejeansi vorbind la mobil, si desigur mortul, luandu-si la revedere de la trecatori, putin trist, se mai opreste pe la porti, ii invita pe oameni la pomana, le intinde o plosca cu tuica, acestia il intreaba de rude, el le raspunde ca sunt acasa il plang, ei dau din cap, il caineaza, lasa ca te descurci. La intersectie cortegiul se opreste. Mortul scoate niste maruntis din buzunar si il arunca peste cap. Alergi impreuna cu copiii     sa prinzi o moneda ceva. Esti imbrancit, calcat in picioare, doi politisti in carucioare cu girofar  vor sa iti dea amenda. Preotul se amesteca si el si pune o vorba buna pentru tine. Te vei intalni mai tarziu cu el in barul al carui patron este. Te scuturi de praf, de namol si de copii si iti spui in gand o rugaciune. Stand in mijlocul strazii, claxonat de toate masinile, injurat, lovit cu cravasa de o diva a muzicii pop romanesti, tu stai acolo si iti spui rugaciunea. Te trezesti ca din vis, undeva pe o bordura iar o femeie oarba iti sterge cu glasspapier sangele inchegat din coltul buzelor. Te ridici buimac, iti amintesti ca ai plecat dupa tigari. Femeia te apuca de guler si iti cere bani pentru serviciile ei crestinesti. Trecatorii ii iau apararea, te scotocesc prin buzunare, iti scot teancul de poezii, de poze cu anglea similea, de chitante de la supermarketuri, de cearcane, de vise si o bacnota de 10 lei. Pe care o impart lacomi. Uitati-va domne, cu atatia bani si nu poate sa ajute o biata femeie. Nu mai exista dumnezeu, constata un pensionar, care se bucura ca prinsese firul de siguranta al bacnotei. Ce-o sa se mai bucure nevasta-mea. O sa termine de brodat cu el giulgiul pentru inmormantarea ei. Ghicesti gandurile pensionarului si ii spui ca sotia lui nu are cum sa moara. Nu mai are de ce. pensionarul te priveste pe sub ochi si te scuipa. Fir-ati-ai dracu de intelectuali. Trebuia sa va termine iliescu pe toti atunci cu minerii. Vrei sa pleci, sa iti aduni poeziile, cearcanele si visele. La aprozarul din colt vanzatoarele se amuza citind in gura mare Asijderea aceasta blanda noapte cu cearcane immense deasupra / Si pasii apasati ai femelelor-sarpe imbracate in rochiile mele visinii. Rad toti cei care trec pe-acolo. Un domn in costum se apropie de tine si se prezinta. Iti propune sa devii poetul partidului social-democrat, sa scrii versuri despre geoana si nastase pentru Campania electorala. Il refuzi politicos spunand ca vrei sa te duci la manastire. Comunistule, iti striga acesta, se urca in masina sa zburatoare si pleaca nefericit. Renunti sa mai recuperezi poeziile, care ajunsesera la o vanzatoare de seminte, facea cornete. Chiar ai vrea sa fumezi o tigara. Degetele freamata nerabdatoare, ai gatul uscat, iti musti buzele, respiri greu, te simti un miriapod schiop haituit de un fazan imens si negru, care scoate sunete samanice. Incepi sa fugi, imbrancind oameni, zei si cai, cerandu-ti scuze florilor si frunzelor uscate pe care le calci din greseala, iti pierzi un pantof, iar mi se vede ciorapul rupt, te impiedici de hoitul unui caine  stropit cu piatra vanata, cazi, cazi, cazi, cazi, cazi, cazi, cad, cad cad, cad, cad, cad, cad, cad, cad, cad, caaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaad. Te intorci intr-un tarziu acasa. Realizezi ca nu mai locuiesti acolo. Sau cel putin nu mai recunosti femeia grasa care te saruta si iti spune ca e gata masa. Sau copilul cu trei maini care iti canta la vioara o sarba pe care a invatat-o azi la casa pionierilor. Incepi sa dansezi, se prind in dans scaunele, fotoliul, paharul, ferestrele, peretii, bibelourile pasari, bibelourile de matase, calculatorul. Doar plicul galben pe care l-ai primit azi dimineata sta picior peste picior, pufaie o tigara puturoasa, si te priveste dand din cap nemultumit. Te opresti. Deschizi plicul, acesta geme sub taietura cutitului, curge si o suvita de sange, ii spui sotiei sa o stearga. “judecatoria   nu a aprobat cererea numitului prin care acesta doreste sa se insingureze. Va trebui sa traiasca mai departe alaturi de ceilalti, sa munceasca, sa isi iubeasca sotia, copiii, parintii, prietenii, vedetele de la tv, politicienii, tiganii, cersetorii, sefii. Va fi atent supravegheat. Orice interventie divina exclusa. Nu se admite recurs.”