intasem in camera iar privirea mi se odihnise pe contururile ei tacute. gazda se scuza, aruncandu-se in genunchi pe tavanul mirosind a noapte. incercase toti detergentii, varuise, gletuise ... mi-am scos prin buric compasul, echerul, creioanele tocite, esarfa de cenusa, hartia milimetrica pe care stateau aliniate genele parintilor. noul teritoriu al fiintei nu se lasa asa usor cucerit. am incercat atunci sa o masor cu degetele tale de lava, cu buzele tale otravite, cu genunchii tai proaspat infloriti. noul teritoriu numit rauba, dupa visul omonim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mă îndoiesc că ...