WELIM GARGAM BUXI - adesea poechtul se deschide precum o valiză în care zeii îşi îndeasă câteva lucruri pentru lumea cealaltă

ș a m d ...
poechtul ia o pasăre mov dintr-o baltă aleatorie de la
marginea lumii
o aşează cu picioarele spre singura autostradă care trece prin univers
o sacrifică
îi smulge penele şi le lipeşte cu scuipat  de stele
capul i-l pune la gât fiului său mort din supradoză de cornee
măruntaiele le doseşte în carcasa unui casetofon polonez
doar aripile le păstrează pentru a zbura pe câteva site-uri pe unde trece
zzeul cu două cornee

astfel poechtul devine şaman
redundant
îşi prelungeşte genele pînă se acoperă
precum un arbore din pantofi la rădăcinile căruia  sforăie  ghenghis Khant

coloana lui vertebrală lichidă
se scurge în sînii şerpoaicelor albe tipizate cu piele din tablă

îl aduce în mijlocul oamenilor
pentru divertisment