ș a m d ...
cînd versurile curg din poeme precum streşinile, într-un exces de turbare romanţiosă şi acrişoară,
cînd urlă singurătatea, alienarea şi alcoolismul printre tastele unsuroase ale computerului,
cînd luciditatea compromite dînd în vileag umori secrete, hormoni nefericiţi, ovule cosmogonice,
cînd tragi de dumnezeu ca de un funcţionar public apatic să îţi viziteze ne-inspiraţia sau ne-credinţa,
cînd se di-vulgă mistere care nu aveau nevoie de tine sau de cuvinte pentru a apărea,
cînd îl priveşti pe oedip în ne-ochi ca pe un gunoier celenterat,
atunci vine echt, cu cele zece mii de acordeoane pline cu ftizie sfinţită, mieros precum cioburile neoanelor înghiţite de şamanii filipinezi, albastru la faţă de atîta fetişism, minunat şi sferic, cu elitrele crăpate de extaz,
vine cu un deochi modern cules de dincolo de curbura de aluminiu a nopţii
acolo unde roua de pe transformatoarele onirice e linsă de copii
cu limbile lor creponate
un adevăr nemeritat
pus gaj
morţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mă îndoiesc că ...