e foarte trist cînd exista doua lumi spuneai
malul oltețului se cuibărise între noi ca un peste cu solzi încîlciți nepieptănați
culcați pe nisipul albastru deslușeam taina rîului care, ruşinat, se ascunsese în vîrful plopilor
furnici lăptoase se plimbau pe trupurile noastre
tragându-ne mîinile către o îmbrăţişare ameţitoare precum cea a norilor
vedeam cum trec cupluri de îndrăgostiţi înecați
îi recunoșteai după surîsul vinețiu cu care se priveauiar mîinile pline de alge mimau liniştea celeilate lumi
deși impertubabili la salutul nostru exagerat de politicos
înclinau puţin capul ca la vederea unor vechi tovarăşi
pe malul celălalt bătrînul trecea cu bicicleta roşie, ruginită
cu roți în forma de semilună
cărând sufletele morţilor
pedala cu mîinile ca un acrobat plictisit
ne striga pe numele mic sa ne ducem mai repede acasă
noi îi făceam cu mâna nemaiputând rosti niciun cuvînt
îi aruncam o ţigară Carpaţi sa o fumeze pâna la noapte cînd se schimba tura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mă îndoiesc că ...