dusesera la dispariţia ridicolului
ecorseele cailor insultau
muritorii lipsindu-i de
bucuria tacuta de
a merge cu privirile in pamant
aveam atatia nervi toti vegetali abia inmuguriti sub bratele pythiei
singura martora a fulgerului obosit
cel care sminteste toate lucrurile
cei trei care ma insoteau imi fotografiau fiecare gest
trimiteau pozele deja invechite celeilalte mame, nepamantene,
sa vada
cum adunam chistoace de bronz
cum mancam radacinile blocurilor moarte
cum topaiam in jurul balegilor taurului sfant
cum scriam versuri desucheate pe ambalaje de la icheea
era atat de intuneric incat nici mainile nu mi le puteam gasi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mă îndoiesc că ...