scafandrii chicoteau nervos
iesiti doar cu picioarele
din baltile trotuarului ametit
strabateam cu mare greutate distanta
dintre gand si umbra
carand rucsacii din inox putrezi
plini cu frunzele unei toamne prenatale
aceste ultime curcubeie
precum semafoarele de pe aleile cimitirului
lasau mortilor un ragaz decent pentru a ne cunoaste
ea este penelopa o fosta preoteasa
intre timp i-au cazut petalele
sta pitita in poseta ei de scame si
cere trecatorilor un foc
incantat
strangeam surubul pleoapelor sa pastrez mai mult
unghiul perfect in care cerul ii tasnea din frunte
ce mai faceti acolo sus in intuneric?
stiti cum e doar cand ne barbierim ne mai privim in oglinda
in rest ne vorbim alandala cum fac sepiile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
mă îndoiesc că ...