Familia P. şi tristeţea
animalelor
Nimeni nu mişcă nimic în
vechea grădină zoologică. Din cauza şobolanilor.
Un internaut anonim
S-au dus acolo de
atâtea ori. În copilăria lor
şi a copiilor lor.
Iar acum alţi copii ar vrea
să meargă la zoo
cu ei. I-au şi luat de mână
şi-i trag spre
poarta de fier,
dincolo de care
nici măcar munca nu te face
liber. Un rând miniatural
şi un grilaj
împodobit cu
panglici în loc de zăbrele şi de tăbliţe de alamă –
poneii cu ochii-n
pământ, buimaci,
nu remarcă
diferenţa. Zebrele
se înghesuie în
padocul de pe vremea lui Gomułka,
berzele murdare
stau într-un picior, iar când umbrele serii
ajung la tava cu
resturi de mâncare
atunci e momentul
să-l ridice pe celălalt.
Edilii se fac că
nu văd
ce se întâmplă
acolo. Acest echilibru fragil,
le spun ei celor
apropiaţi, este, orice s-ar spune, un succes.
Cartierul doarme
liniştit, arareori
trezit de ţipătul
speriat al vreunui animal.
Ziua, cu
publicitatea ei zgomotoasă, cu lumina şi cu
infirmierul în
cizme înalte de piele,
pentru animale
este mântuirea. Le place
să facă poze cu
vizitatorii şi acceptă să mănânce din gunoaie.
Undeva, la
periferie, în plămânul verde al oraşului,
în valea unui
pârâiaş cu apă limpede,
ruginesc cuşti
spaţioase.
În padocuri
nesfârşite o mâţă îşi vânează coada.
Iar soţia şefului
îşi etalează
în faţa măreţiei
soarelui coapsele adipoase.
TRADUCERE
VASILE MOGA
Felicitari pentru ideea de a utiliza versurile lui Sosnicki in blogul tau.
RăspundețiȘtergereInteresant este cum ai ajuns la ele. Ai putea da detalii despre felul cum ai cunoscut aceste versuri si de ce te-ai oprit tocmai la aceasta poezie, cand puteai sa alegi oricare alta...?
Poate nu strica sa spui si cine a facut traducerea si cum ti se pare varianta in limba romana?
ati putea sa imi dati adresa privata de mail pentru a va putea raspunde? multumesc
RăspundețiȘtergere