influentat de tainicele chemari subterane ale tehnicii, ECHT a plecat aici

ș a m d ...

http://domnulecht.wordpress.com/ 

cerc deschis la ambele capete

ș a m d ...

ne-născuţii culeg ghioceii negri crescuţi din asfalt.
dl echt paşeşte printre blocuri alături de un stol de ciori si cîţiva iepuri formolizaţi.
la capatul unui fir de pînză de păianjen, femela televizorului se oferă trecătorilor, elucubrîndu-le amintirile pre-natale.
 satui de atîţia mîntuitori, oamenii se aruncă în taxiurile obosite si gonesc spre marginea oraşului, îngropîndu-se în pămîntul din plastic, abia smuls uitării.
din unii răsar blocuri sulemenite cu reclame, din alţii copaci suspendaţi, din alţii peşti uriaşi pe care îi irigă bocitoarele abia întoarse de la efes.

într-o cafenea sublunară, în care poetii îşi mîncau eul liric

ș a m d ...

domnul echt s-a aşezat pe scaunul viu, octopod, vînăt precum visele tipografilor, a comandat apoi
- un aperitiv deocheat :  lichior de mărgean cu fructe din bronz conservate întregi, pe care le-a scos din sticlă cu ghearele fluturelui care trăia  în cutia de chibrituri
- o supă din lavă de vezuviu, în care se afla sandaua lui empedocle,
- o salată din solzi de sirenă, cu toping din ojă saturniană,
- crustacei zodiacali, fierţi în mercur, alături de cîteva citate din zohar
- ficat de prometeu, prăjit cu tot cu vulturul din stema vreunui stat semi-mitologic
- vin prescurtat, folosit de pietonii cereşti pentru limpezirea minţilor

ameţit de mişcările de revoluţie ale globilor oculari, s-a prăbuşit în scrumieră alături de  cinci ţigări aprinse care îi luminau digestia.

leacuri impotriva concretului )) cu cîţiva spînz-uraţi elementari, leviatani selenari şi un refren chinuitor precum doliul

ș a m d ...

clefacţie.  înfigerea degetelor în coconii degresaţi, amestecînd premoniţiile fermecătoarei circe. prajite în cuptorul cu microunde, îşi iau  zborul odată cu ridurile din lemn ale vrăjitoarei.
amenetanţă.   autopsia peştilor prinşi pe tavan în timpul rugăciunii.
hieropoemie. închiderea  pleoapei peste genunchii ovipari, odată cu şina de cale pre-ferată de  menade.
empurgie.   prinderea soarelui alb-negru într-un ochi, folosit de către melci ca substitut pentru doliu.

oamenii  intrau şi vedeau acelaşi lucru. se risipise orice posibilitate de a ne ascunde în neodihna zeului.

evidenţa carteziană a insanităţii astrelor, o imprecisa delimitare a lumilor. morfeuziune.

aniversare reluctantă

ș a m d ...
de acum inainte cuvintele  ne vor sta pe limba precum niste petice de rochii
in care hetairele
de privirile zeului se-ascund
vom incarunti in fiecare oglinda care ne va scuipa chipul
in chiuveta maracinoasa
vom fi lacomi sa prindem sarutarile lui apollo
in fiecare dimineata pe care o mai avem de trait

(cîrtiţele albe
ne-au îngropat
jucariile
pentru care, demult,
am hotărît să ne naştem)

precum întunericul din orice rugăciune

ș a m d ...

Domnul echt privea cum porcii albaştri, desmierdaţi de zefirul leneş al incantaţiilor, se prăbuşeau la picioarele panoului publicitar al hoonderei, invocînd-o

O Hoondera lasă-ţi şuviţele arămii peste-ale noastre capete să se învălureze, unduieşte-ţi răsuflarea printre vertebrele noastre zdrobite  de atîtea căderi, mîngîie picioarele noastre însîngerate de atîtea rătăciri, soarbe-ne apa minţii şi ispiteşte-ne în grota ta din mocirlă şi borangic, unde  afla-ne-vom începuturile. maică a abisului, fecioară uscată, dement amestec de zeiţă şi fiară, jinduieşte-ne, oboseşte-ne, strecoară din privirile noastre amarul îndoielii şi al nostalgiei, sfînt sfoiag al singurătăţii, atîrnă-ne de tavanul odăilor tale, spînzură-ne cu cablurile  ce trec prin organele tale, îngăduie ochilor noştri pietrificaţi să se minuneze de epiteliile tale fermecate, loveşte-ne cu copitele tale moi precum bureţii din care stoarcem zeama şamanilor, lasă miile de sîni  de culoarea florilor de cireş să îmbobocească în gurile noastre însetate de sminteală şi revelaţie.

În sala plină de cioburi şi mîl albastru, aruncînd peste porcii transfiguraţi cu mercur fierbinte, ceva viu din circuite electrice  şi cu un  penaj angelic, pătrunse. (majoritatea o confundau pe hoondera, negura-ce-ţine-de-cald-luminii, cu femela televizorului, pe care preoţii o puseseră în icoane din plictiseală.)

despre intîlniri de taină, în tihna unui vin pre-fiert, aşa cum îi place lui dionysos

ș a m d ...

aşa cum dai cep unui butoi cu vin misterios, vechi de la facerea lumii, tot astfel cuvintele împărtăşite deschid sufletele. nimic artificial, poate doar muzica tare, iar  liniştea care mă cuprinde vine de undeva, dintr-un pliu al minţii unde n-am mai fost de mult sau poate niciodată. o dîră de nefiresc însă se înfăşoară în jurul trupului meu , constrîns astfel la gesturi şi mişcări stîngace, iar vocea-mi  e gata să se prăbuşeasca odata cu teama că sunt ridicol. un nefiresc venit dintr-o lipsă, cea a  vorbirii apropiate de autentic, de mine, de întunecimile mele. cînd împreună cu celălalt daţi lucrurile în vileag, le scoateţi din ascundere, lumea îşi adînceşte misterul şi totodată devine mai limpede, mai amplă.  întîlnirile de taină nasc taine şi mai mari.

cîteva minute de absurd în fiecare zi ne pot salva

ș a m d ...
am coborît din autobuz într-o staţie, realizînd brusc că nu aveam bilet. mi-am încărcat abonamentul şi m-am urcat în primul autobuz - mergea însă  în altă direcţie. am coborît la prima şi m-am întors pe picioare în staţia în care încărcasem abonamentul. din nou  m-am urcat în primul autobuz care a oprit; desigur unul greşit. iar am coborît  la prima şi m-am întors pe jos  în staţia precedentă. trebuia continuat la infinit acest joc şi mă gîndeam că aşa stă treaba şi cu jocul reîncarnărilor. cred că eu  de fiecare dată mi-am greşit reîncarnarea, zise dl echt cu mintea la mînia ce l-a cuprins pe ahil peleianul.

(staţia de unde m-am întors de fiecare dată pe jos se numea 11 iunie. wikipedia spune că 1184 î.Hr.: Războiul troian - Potrivit calculelor lui Eratostene, Troia este arsă)

ECHT-SCHIŢE - Antropofagie cu parizer inclus

ș a m d ...

Milan Var, poetaş din Rîuba, tocmai işi aprindea a treia tigară cînd simţi o durere puternică în piciorul stîng. Ţigara rămase suspendată în aer precum un balon de sapun de casă iar fumul pe care abia îl inhalase se napusti furios spre geamul bucatariei urmat îndeaproape de un ţipăt de bărbat pe la vreo 30 de ani. Se uită spre picior să vada cine era vinovat de terbila durere. Cu coperţile deschise ameninţător, singura sa carte publicată, nişte poezii obosite, apocaliptice şi duhnind a revoltă, se pregatea sa îl mai muşte încă odată. Amuzat ridică volumul de jos dar acesta îi sări la gît şi îi secţionă  o arteră. La fel de amuzat dl. Var muri în cîteva minute. Cartea îl devora cu o poftă molipsitoare, începînd cu mîinile şi terminînd cu ţigara care, înspăimîntată, se stinsese. Din domnul Milan Var nu mai rămăseseră decît o monedă ruginită şi jumătate dintr-o glandă suprarenală. Dupa cum avea să constate consoarta domnului Var, destul de verosimilă din punct de vedere clinic,  în cameră aparuseră  din senin cîteva zeci de  examplare din volumul domnului Var. Fără să se agite prea mult de dezordinea iscată precum şi de multiplicarea inedită a operei soţului, doamna Var luă o carte pentru a împacheta copiilor parizerul zilnic din nasturi pisaţi, întuneric şi pastă de ras. În clipa în care rupse două pagini, din carte se scurse un firicel de sînge. Doamna Var, întotdeauna atentă la astfel de detalii, rămase pironită recunoscînd grupa sanguină a soţului. Grăbită însă, împachetă feliile de parizer, le puse în nişte punguliţe de vopsea comestibilă şi le înmînă cu mare pompă copiilor care aşteptau în pragul uşii. Tatăl vostru a fost devorat de propria operă, le spuse ea sărutîndu-i ne-parinteşte pe frunte.